SSD, sau Solid State Drive

Introdus pentru prima oară în anul 1956 de către IBM, hard disk-ul clasic, aşa cum il ştim noi acum, a reuşit să se menţină în timp, pastrând însă aceleaşi principii de funcţionare din urmă cu o jumatate de secol. Cu toţii stim însa că momentan, hard disk-urile sunt depaşite din punct de vedere tehnologic  de toate celelalte componente ale unui calculator.

Astfel, SSD-urile au fost lansate ca un raspuns perfect justificat din partea tehnlogiei în anul 1995, fiind utilizate pentru prima oară în domeniul militar şi aerospaţial, în principal datorită duratei de viaţă şi rezistenţei net superioare hard disk-urilor clasice.

Construcţia şi modul de funcţionare

SSD-urile (Solid State Drive) utilizează pentru stocarea datelor chip-uri de memorie de tip NAND Flash Non Volatile (care reţin datele chiar şi in momentul deconectării de la reţeaua electrică). La randul lor, chip-urile de memorie dispun de o reţea de celule ce sunt repartizate în blocuri (de pana la 512KB), iar blocurile în pagini de date (de pana la 4 KB).

În funcţie de necesităţile utilizatorilor şi tipurile de celule utilizate, SSD-urile sunt impărţite în două categorii: SLC si MLC. continuare